CULTURA NU ESTE OPTIONALA !

Cartex

PRIMA PAGINA

NOI APARITII

IN PREGATIRE

EVENIMENTE

SERII DE AUTOR

AUTORI

EDITURA CARTEX

Poezii – Octavian Goga

Poezii – Octavian Goga

O infernala combustie interna a unei lumi mistuite de suferinta se revela intr-o viziune plutonica, scrutatoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale vointei (razbunare, revolta, vizionarism), nazuinta eliberarii de sub tirania noptii (mesianismul), cu turbulenta vulcanica a apei violente si puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie sociala, patriotica sau politica, numai apparent limitata la situatia Ardealului de pana la 1918, sta aprins rugul unui vizionarism ce rasfrange suferinta asupra intregului univers. In cee ace are mai durabil sim ai profund, poezia lui Octavian Goga descinde din zona plutonicului eminescian, de unde “auzi eterna lumilor durere” (ca in poemul Inviere din volumul Ne cheama pamantul).

                                                                                                                                                                                 Ion Simut

PRP

Prețul inițial a fost: 19,90 lei.Prețul curent este: 15,92 lei.

30 în stoc

  • TRANSPORT GRATUIT PESTE 150 RON
  • DREPT DE RETUR 14 ZILE
  • LIVRARE LA PACHETOMAT / CURIER / POSTA ROMANA
  • EXPEDIERE RAPIDA
  • PLATI SECURIZATE

Poezii - Octavian Goga

Octavian Goga opereaza cu o suma de elemente lexicale pe care le ia ca simboluri in toata poezia sa.

Atitudinea fundamentala a sa e aceea a poetului care e coplesit de jalea unei lumi, care traieste durerea si zbuciumul multimii si care nazuieste catre o viata echitabila de dreptate si libertate. Cristalizarea lirica a acestei atitudini se realizeaza prin cuvinte, expresii si imagini cu valoare de simbol, printr-un stil figurat.

Ca poet al satului, al suferintei taranimii, Goga isi extrage materialul lexical al stilului sau din vorbirea curenta in aceasta lume.

Versurile sunt alcatuite din cuvinte elementare, comune, pe care le toarna insa in imagini de mare profunzime lirica, cum reiese din citatele cu care am incercat pana acum sa definim poezia lui Goga. Transpunerea lectorului in mediul ardelenesc, caci Octavian Goga este in primul rand un poet al Ardealului, se realizeaza, sub raport lexical, prin cateva provincialisme presarate echilibrat si armonios in cuprinsul poeziilor.

Teodor Vargolici

Cuprins:

Poezii (1905) – Rugaciune, Plugarii, Noi, Oltul, Casa noastra, Dascalul, Dascalita, Batrani, Reintors, Departe, Zadarnic, In codru, Dimineata, Pe inserate, De la noi, Cantaretilor de la oras, Sara, Lautarul, A murit, La groapa lui Laie, Pace, Singur, Parasiti, Toamna, Copiilor (fragment), Parasit, Despartire, Clacasii, Asteptare.

Ne cheama pamantul (1909) – Fecunditas, Prapastie, Cantecele mele, Cosasul, De demult, Colinda, Un om, Graiul painii, In munti, Prima lux, Mi-a batut un mos la poarta, Scrisoare, Acasa, Asfintit, O raza, Cantece, Mos Craciun.

Din umbra zidurilor (1913) – Revedere, Oaspe vechi, Mama, Masuta mea; Canta apele – La mal, Lacul, Scrisoarea ta, Gandeste-te; Coarde vechi – Doina, Voi veniti cu mine, Poet, Stramosii, Carmen laboris, Eu stiu un basm; Clipe – Trage-ti oblonul, Cantecele mele, Poetul, Mi-am facut un cantec, Lacrimi, Coboara toamna, La moarte, Cum zbori cu trenul, Noapte, Apus.

Cantece fara tara (1916) – Fara tara, Asteptare, Pajurei cu doua capete, Portretul, Apostolul, In mormant la Arges, Trecea convoiul mortuar, Aducerile-aminte, In suflet simt o teama cum s-asterne, Noapte, Doi frati, Pribeag.

Din larg (1939) – Din larg, Poetul, Stejarul, Pace; Razboi – De profundis, Poveste veche, Ceahlaul; Noi – Vita nuova, Tovarasi, Pustiu, Tristia, Muntii, Asteptare, O ramura intarziata, Apus, De profundis; Astazi – Am fost, Karlsbad, Marienbad, Franzensbad, Post bellum, Canta moartea; In sat – Cantecul camasii (fragment), In mine cateodata, Trecea un om, Bisericuta din Albac, Vant de seara, In tintirim.
Referinte critice din Titu Maiorescu, Garabet Ibraileanu, Eugen Lovinescu, G. Calinescu, Teodor Vargolici, Constantin Ciopraga, Ion Simut.

Poezii - Octavian Goga

Autor: Octavian Goga
Contine un dosar critic si o fisa biobibliografica
Prefata (Octavian Goga si manifestul poetic), fisa biobibliografica si referinte critice de Lucian Pricop
Colectia: Literatura romana romantica
Domeniul: Literatura romana
An aparitie 2023
Numar pagini: 192
Format 13x20x1,3 cm
Coperta: brosata
Cod bare: 9786060910893

Literatura romana romantica | Editura Cartex

Poezii - Octavian Goga
Poezii - Octavian Goga

Informații suplimentare

Cod Bare :

9786060910893

Prefata

Lucian Pricop

Fisa biobibliografica

Lucian Pricop

Referinte critice

Lucian Pricop

Format

13 x 20 cm

Numar pagini

192

Octavian Goga

Biografie
Octavian Goga
N. 20 martie/1 aprilie 1881, in comuna Rasinari, jud. Sibiu (pe atunci Austro-Ungaria) – m. 6 mai 1938, in comuna Ciucea, jud. Cluj. Fiul lui Iosif Goga, preot, si al Aureliei (nascuta Bratu). Urmeaza primele clase la Rasinari, gimnaziul si liceul unguresc din Sibiu (1890-1899) si se transfera la liceul romanesc din Brasov, unde isi ia si bacalaureatul (1900). Urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Budapesta (1900-1904). Ca student, frecventeaza cercul literar „Petru Maior“ si se alatura gruparii fondatoare a revistei Luceafarul, unde publica majoritatea poeziilor sale. Dupa terminarea studiilor budapestane, trece la Universitatea din Berlin, cu o bursa acordata de Asociatia Astra. Debuteaza editorial cu volumul Poezii (1905) aparut la Budapesta, reeditat apoi la Editura Minerva, Bucuresti (1907) si Sibiu (1910). Moartea tatalui (1905) il obliga sa intrerupa studiile si sa se intoarca in Ardeal. Se stabileste la Sibiu, muta aici si redactia Luceafarului, preluand conducerea ei impreuna cu Octavian C. Taslauanu (1907-1909; 1912-1914). In urma raportului lui Titu Maiorescu, i se acorda premiul „Nasturel-Herescu“ al Academiei Romane (1906). Intemeiaza revista Tara noastra (1907) care a aparut saptamanal la Sibiu pana la 5 decembrie 1909. Reapare apoi la Cluj (1922-1931), tot cu Octavian Goga director, si apoi la Bucuresti (1932-1938). Ecoul rascoalelor taranesti din 1907 se resimte in fibra lirica a volumului Ne cheama pamantul (1909). Lupta lui Goga pentru drepturile nationale si sociale ale romanilor ardeleni ii atrage arestarea, condamnarea si detentia la Seghedin timp de o luna (1911), unde este vizitat de I. L. Caragiale. Intreprinde o lunga calatorie in Occident (Italia, Elvetia, Franta, Spania); experienta marcheaza o modificare a vocii lirice, in volumul Din umbra zidurilor (1913). Este din nou arestat (1913) si intemnitat la Seghedin. Dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial se stabileste in Romania, la Bucuresti, unde devine unul dintre animatorii „Ligii unitatii politice a tuturor romanilor“ si pledeaza pentru intrarea Romaniei in lupta pentru eliberarea Transilvaniei si a realizarii unitătii nationale. Se inroleaza ca simplu soldat si este trimis pe frontul din Dobrogea. Este detasat la Biroul de propaganda al armatei, unde editeaza in refugiul de la Iasi, ziarul Romania. I se incredinteaza diverse misiuni diplomatice la Paris si Londra, facand parte din cadrele Consiliului National Roman care activeaza pentru dobandirea sprijinului international in favoarea cauzei romanesti. Dupa Unirea din 1918, e numit ministru al Instructiunii si Cultelor (1919), ministru al Cultelor si Artelor (1921), ministru de Interne (1926). Membru al Academiei (1922), rosteste discursul solemn de primire, inchinat lui G. Cosbuc (30 mai 1923). Primeste premiul national de poezie (1924). Este ales presedinte al Societatii Scriitorilor Romani (1924-1925). In pofida acestor onoruri (in 1932, Universitatea din Cluj ii decerneaza titlul de doctor honoris causa), Goga se afla intr-o eclipsa a fortei creatoare. Piesa Mesterul Manole (1928) si culegerea de conferinte, evocari, amintiri, Precursori (1930), sunt singurele opere care-i marcheaza prezenta in literatura momentului. Tarat in combinaţii politice nefaste, erorile anilor postbelici il indeparteaza de propriile idealuri sociale carora le e inchinata intreaga sa operă lirica. Prim-ministru (1937-1938, a condus alaturi de adjunctul sau Alexandru C. Cuza timp de 44 de zile un guvern minoritar impus de Regele Carol al II-lea) intr-o formatiune de dreapta, scurta sa guvernare e si inceputul degringoladei politice ce avea sa impinga tara spre dezastru. Realizand – asa cum o atesta testamentul sau – dimensiunile erorii, Goga se retrage din viata publica. Agitatia ultimilor ani si framantarile de constiinta ii grabesc sfarsitul: moare la 57 de ani, in urma unui accident cerebral. Scriitor romantic, agitator de constiinte, Goga a fost exponentul pregatirii si implinirii visului national.