Calistrat Hogas
Prozator (16.04.1847, Tecuci - 28.08.1917, Roman), Calistrat Dimitriu, dupa numele la nastere, fiul Marioarei (n. Stanciu) si al lui Gheorghe Dimitriu, preot. Numele i-a fost schimbat la scoala din Tecuci cu porecla unui bunic, pentru a fi deosebit de ceilalti elevi cu acelasi nume.
1860-1869 – Urmeaza studiile liceale la Academia Mihaileana din Iasi, in generatia lui A.D. Xenopol, Vasile Conta, Gheorghe Panu si altii de care l-au legat prietenii durabile, iar dintre profesori amintim pe Titu Maiorescu. Dupa terminarea liceului se inscrie la Facultatea de filozofie si litere din Iasi. Dupa absolvire, devine profesor si director al gimnaziului proaspat infiintat in Piatra-Neamt; fara voie mutat la Tecuci (1878-1880), unde devine profesor de istorie si geografie la gimnaziul real comunal.
La 17 ianuarie 1871 se casatoreste cu foarte tanara Elena Gheorghiu, fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neamt. In perioada 1871-1882 aceasta avea sa-i daruiasca nu mai putin de opt copii.
Devine profesor la Scoala Normala „Vasile Lupu“ din Iasi (1880-1881). In aceasta perioada il cunoaste pe Ion Creanga.
Revine la Piatra-Neamt ca director si profesor al gimnaziului din oras (1881-1882) si tot atunci il cunoaste pe revizorul scolar I.L. Caragiale.
La 31 ianuarie 1882 i s-a nascut cel de-al saptelea copil, o fetita botezata Sidonia.
La 3 iulie 1882, Hogas a debutat si ca prozator in revista locala „Asachi“, cu fragmente din volumul Amintiri dintr-o calatorie. Crezul sau literar a aparut chiar la inceputul unui scurt fragment intitulat „Amintiri din copilarie“.
1886 – Un alt conflict cu autoritatile locale l-au indemnat sa se transfere ca profesor si director la gimnaziul din Alexandria, refuzand oferta de a se stabili la Bucuresti. Sidonia si-a insotit tatal, alaturi de mama ei, in detasarea la Alexandria (Teleorman).
In 1891, chiar regele Carol I ii recunoaste lui Hogas realizarile extraordinare din domeniul educatiei, conferindu-i profesorului Medalia „Rasplata muncii pentru invatamant“, clasa I.
1891 – Profesorul Calistrat Hogas se stabileste la Roman, unde s-a mutat si Sidonia.
1891-1899, este director la gimnaziul din Roman, si profesor la Seminarul Teologic din acelasi oras, unde Marele Mitropolit Visarion Puiu, pe atunci elev seminarist, i-a facut un portret memorabil in cartea autobiografica Insemnari din viata mea, descriindu-l pe Hogas ca un „dascal, ce transforma ora de romana intr-o veritabila sarbatoare“.
Locuieste intr-o vila aflata in apropierea Liceului Roman-Voda.
In 1899, intreaga familie, cu exceptia fiului Aetiu, care studia la Bucuresti, s-a mutat la Iasi, unde a devenit profesor si subdirector la Liceul internat.
Hogas a continuat activitatea sa literara, iar dupa ce l-a cunoscut pe Garabet Ibraileanu, in anul 1907, s-a lasat induplecat de acesta, debutand in revista „Viata Romaneasca“, unde a inceput si a continuat sa-si publice insemnarile de calatorie. Lunga activitate didactica i se va reflecta in opera literara, multe din scrierile sale adresandu-se tinerilor.
In 1912 se pensioneaza, in acelasi an fiind publicata cea mai cunoscuta creatie a sa, Pe drumuri de munte. Din cauza numeroaselor greseli de tipar, tot tirajul volumului a fost dat la topit.
Desi si-a incetat oficial calitatea de dascal, fiind extrem de iubit si apreciat de elevi, este rugat sa continue sa predea, si chiar la aceasta varsta inaintata, fascina prin prospetimea sa, prin dinamismul orelor de clasa si prin dragostea imensa pe care o arata elevilor sai.
1914 – Apare editia a doua a volumului Pe drumuri de munte, care este insa mistuita integral de un incendiu.
1915 –  Una din fiicele sale se imbolnaveste grav, iar scriitorul, indurerat, se retrage la Piatra-Neamt, in casa care apartinea sotiei, unde incepe, la randu-i, sa fie macinat de o boala cumplita.
1917, 28 august, la Roman, Calistrat Hogas se stinge din viata, la varsta de 70 de ani. A fost inmormantat, la 30 august, la cimitirul din Roman. Pe 8 octombrie, este reinhumat la Piatra Neamt.
Pe drumuri de munte este republicata in anul 1921, postum, de aceasta data in doua volume, ultimul – cel intitulat In Muntii Neamtului – fiind prefatat de Mihail Sadoveanu, care avea sa scrie si prima recenzie cu adevarat importanta a operei lui Hogas.