Franz Kafka s-a nascut la 3 iulie 1883, la Praga, pe atunci oras austro-ungar, intr-o familie de evrei de limba germana. A urmat Gimnaziul Umanist German National, apoi s-a inscris la Facultatea de Drept a Universitatii Ferdinand-Karls, obtinand doctoratul in 1906. A lucrat ca jurist la o companie de asigurari, facand o munca administrativa, scriind noaptea, in secret, povestiri pe care pana la urma le publica in 1913, la insistentele prietenului sau, Max Brod. A avut o corespondenta bogata si a tinut mai multe jurnale de-a lungul vietii. In 1914 Kafka incepe sa scrie romanul Procesul si povestirea Colonia penitenciara, iar un an mai tarziu publica nuvela Metamorfoza. Kafka nu a terminat nici unul dintre cele trei romane – Procesul (1925), Castelul (1926) si America (1927) – si si-a distrus mare parte din scrieri. Max Brod a adunat si a publicat postum tot ce a lasat Kafka dupa moartea sa, la 3 iunie 1924.

Sigmund Freud (06.05.1856 – 23.09.1939) a fost un neurolog austriac, fondator al psihanalizei. Freud poate fi pe drept cuvant numit cel mai important legislator intelectual al epocii sale. Psihanaliza este deopotriva o teorie despre psihicul uman, o terapie a suferintelor sale si un mod de interpretare a culturii si societatii. In ciuda criticilor repetate, a incercarilor de respingere si a amendamentelor aduse ideilor lui Freud, inraurirea lor a ramas extrem de puternica multa vreme dupa moartea lui si in domenii situate la mare distanta de psihologie. Daca, asa cum afirma candva sociologul american Philip Rieff, „omul psihologic“ a inlocuit notiuni anterioare precum omul politic, religios sau economic ca imagine de sine dominanta a individului de secol al XX-lea, faptul se datoreaza in buna masura prestigiului viziunii lui Freud si caracterului aparent inepuizabil al mostenirii sale intelectuale.