Jules Verne
Prolific autor francez de romane de aventura ce evoca progresul stiintific al secolului al XIX-lea (n. 8.02.1828, Nantes, Franta – 24. 03.1905, Amiens, Franta). Fiu al procurorului Pierre Verne si al sotiei sale, Sophie Marie Adélaïde-Julienne Allotte de la Fuÿe. Jules a fost cel mai mare intr-o familie cu cinci copii, din care mai facea parte fratele sau, Paul (1829-1897) si trei surori: Anna (n. 1836), Mathilde (n.1839) si Marie (n.1842).
In 1834, la varsta de sase ani, Jules este trimis la scoala d-nei Sambin, pentru ca, in anul urmator, sa intre impreuna cu fratele sau la Colegiul Saint-Stanislas.
In 1840, Jules Verne intra la Petit Séminaire de Saint-Donatien, unde a fost urmat de fratele sau.
Intre 1844 si 1846, Jules si Paul intra la liceul Regal. Pe 29 iulie 1846 a luat bacalaureatul la Rennes cu mentiunea „foarte bine“.
In 1847, Jules Verne studiaza la Paris. Urmeaza primul an de drept, isi ia examenele si revine la Nantes. O intalneste pe Rose Herminie Arnaud Grossetière pentru care va face o mare pasiune. Parintii acesteia se opun casatoriei fetei lor cu tanarul student al carui viitor nu este inca asigurat.
In iulie 1848, Jules Verne paraseste definitiv orasul Nantes indreptandu-se catre Paris. Tatal sau il indeamna sa continue studiile de drept, sperand ca intr-o zi ii va lua locul. Inchiriaza un apartament pe care il imparte cu un alt student.
Pe 3 august 1848, Jules Verne trece cu succes examenul pentru al doilea an de drept. Se foloseste de relatiile sale pentru a vizita locurile in care se aduna lumea buna. In timp ce isi vede mai departe de studii, devine pasionat de teatru si scrie o serie de piese care vor ramane inedite pana in 2005. In 1848, impreuna cu Michel Carré, Jules Verne incepe sa lucreze la operete muzicale.
Gratie vizitelor intreprinse in saloanele literare, Jules Verne intra in legatura cu Alexandre Dumas. Se imprieteneste cu fiul scriitorului si ii propune acestuia manuscrisul unei comedii intitulate Les Pailles rompues (Paiele rupte). Cei doi aduc corecturi piesei si Dumas-fiul obtine de la tatal sau sprijinul pentru a o juca pe scena Teatrului Istoric pe data de 12 iunie 1850.
In 1851 il intalneste pe Pierre-Michel-François Chevalier (1812-1863), redactor-sef al revistei Musée des familles. Scriitorul ii inmaneaza o nuvela, Les Premiers Navires de la marine mexicaine (Primele nave ale marinei mexicane). Pierre Chevalier o accepta si, in acelasi an, ii publica si o a doua nuvela, Un voyage en ballon (O calatorie cu balonul).
Alexandre Dumas-fiul il pune pe Verne in legatura cu fratii Seveste, care au preluat Teatrul Istoric dupa esecul managerial al lui Dumas-tatal. Noua institutie devine Teatrul Liric, iar Jules Seveste, noul ei director, il angajeaza pe Verne ca secretar. Munca nu ii este remunerata, dar i se permite sa-si joace piesele, dintre care majoritatea sunt scrise impreuna cu Michel Carré.
In ianuarie 1852 refuza cariera avocateasca propusa de tatal sau. Devine pasionat de stiinta si de ultimele descoperiri in domeniu, dar este atras in special de geografie. In aceasta perioada, Verne face cunostinta cu un ilustru geograf si calator neobosit, orb, exploratorul Jacques Arago. El isi publica relatarea calatoriilor in jurul lumii sub titlul Souvenirs d'un aveugle (Amintirile unui orb). Jacques Arago il atrage spre un nou gen de literatura, povestile despre calatorii. Apare in Musée des familles: Martin Paz, o nuvela lunga si o comedie intr-un act, Les Chateaux en Californie (Castelele din California).
In 1853 paraseste cartierul Notre-Dame de Lorette pentru a se instala intr-o locuinta de pe bulevardul Bonne-Nouvelle. Pe acelasi palier cu el se muta un tanar compozitor, Aristide Hignard. Intre cei doi se leaga o relatie de prietenie.
In iunie 1855 isi pune in scena opera bufa cu muzica lui Hignard, Les Compagnons de la Marjolaine (Insotitorii lui Marjolaine). Cu ocazia unei calatorii la Amiens o cunoaste pe viitoarea sa sotie, Honorine du Fraysne de Viane, cu care se va casatori pe 10 ianuarie 1857.
Cel mai important moment din viata scriitorului este intalnirea cu editorul sau, Pierre-Jules Hetzel, cei doi ramanand nedespartiti pana la moartea lui Hetzel. In 1862, ii inmaneaza manuscrisul romanului Cinci saptamani in balon, care este publicat in 1863 si cunoaste un succes imens, chiar si in afara tarii. Este prima sa carte din seria de Calatorii extraordinare. Cei doi semneaza un contract pe 20 de ani prin care Verne se angajeaza sa-i furnizeze lui Hetzel romane pentru revista Magasin d'éducation et de récréation. Verne avea sa lucreze timp de patruzeci de ani la Calatorii extraordinare, adunand in cadrul lor 62 de romane si 18 nuvele. In 1863 Jules Verne scrie Parisul in secolul XX, care avea sa apara abia in 1994.
In 1864 Jules Verne publica romanul Calatorie spre centrul pamantului, iar in 1865 devine membru al Societatii de Geografie, scrie De la Pamant la Luna (1865), In jurul Lunii (1870), 20.000 de leghe sub mari (1870) si Ocolul pamantului in 80 de zile (1874).
In 1868, Jules Verne cumpara salupa de pescuit Saint-Michel pe care o transforma in cabinet de lucru.
In 3 noiembrie 1871 la Nantes, tatal sau moare, iar un an mai tarziu Jules Verne se muta la Amiens, unde Jules Verne frecventeaza Biblioteca Societatii Industriale, care era abonata la numeroase reviste stiintifice. Pe 8 martie 1872 devine membru titular al Academiei de Stiinte, Litere si Arte din Amiens, unde va fi ales director intre 1875 si 1881.
In luna iunie a anului 1867, Academia Franceza premiaza revista Magasin d'Éducation et de Récréation, unde aparusera deja cateva romane ale lui Jules Verne. Incantat de premiu, Jules Verne isi doreste sa intre in Academia Franceza. Esueaza in 1867, dar incearca pana in 1884. Esecul il dezgusta profund.
Intre 1878-1881, Jules Verne intreprinde mai multe calatorii pe mare vizitand Lisabona, Alger, Scotia , Irlanda, Olanda, Germania etc.
In 1884, Jules Verne se hotaraste sa faca o calatorie in jurul Mediteranei impreuna cu Paul Verne, Robert Godefroy, Michel Verne si Louis-Jules Hetzel. Scriitorul vrea sa-si intalneasca sotia, plecata in Algeria. Ajuns la Oran, este primit de Societatea geografica a orasului. Dupa ce se imbarca din nou viziteaza Sicilia, Siracuza, Napoli si Pompei. Dupa doua luni de calatorie, Verne revine la Amiens.
In 1886 se hotaraste sa-si vanda iahtul, a carui intretinere costa extrem de mult. Pe 9 martie, pe cand revenea de la Cercle de l'Union, se intalneste cu nepotul sau, Gaston, care il impusca in picior. Gaston este arestat si va ramane inchis pana la moartea sa (13 februarie 1938). Rana ii lasa lui Jules Verne o infirmitate permanenta.
Pe 15 februarie 1887 moare mama sa, Sophie Verne. Scriitorul nu poate participa la inmormantare, deoarece merge cu dificultate.
In 1888 este ales in consiliul municipal al orasului Amiens.
Cavaler al Legiunii de Onoare inca din august 1870, Jules Verne este ridicat la rang de ofiter pe 24 iulie 1892. Pe 27 august 1897, moare fratele sau Paul. Jules Verne refuza sa mearga la inmormantare.
In 1900, Verne revine la locuinta de pe bulevardul Longueville nr. 44, ceea ce ii permite sa-si vada mai usor de viata de zi cu zi. Sufera de cataracta la ochiul drept, dar refuza sa se opereze.
In 1903 scrie putin. Diabetul, care-i afecteaza acuitatea vizuala, il orbeste progresiv. Jules Verne se stinge pe 24 martie 1905 la Amiens. Inmormantarea sa atrage o multime de cinci mii de persoane. Scriitorul este ingropat la cimitirul La Madeleine à Amiens.