CULTURA NU ESTE OPTIONALA !

Cartex

PRIMA PAGINA

NOI APARITII

IN PREGATIRE

EVENIMENTE

SERII DE AUTOR

AUTORI

EDITURA CARTEX

Momente. Schite-I.L.Caragiale

Momente. Schite-I.L.Caragiale

Initial, prozele cuprinse in Momente au avut o relatie privilegiata cu realitatea imediata, cu lumea romaneasca traitoare intre 1870 si 1900. Treptat, aceasta functie de reprezentare, de transpunere a unui instantaneu s-a pierdut, accesul cititorilor la evenimentul in sine fiind estompat. Caragialesca este insa senzatia ca azi vedem aceste texte drept analize de adancime pentru lumea noastra de dupa 2000. Efectul literaturii asupra societatii poate fi masurat, in consecinta, si in gradul de influenta pe care aceasta l-a avut asupra „caracterelor“, asupra romanismului. Noi am ales sa semanam personajelor lui Caragiale, beneficiind de prezumtia de literaturalitate a spatiului carpato-danubiano-pontic.

Lucian Pricop

PRP

Prețul inițial a fost: 15,90 lei.Prețul curent este: 12,72 lei. TVA-inclus

28 în stoc

  • TRANSPORT GRATUIT PESTE 150 RON
  • DREPT DE RETUR 14 ZILE
  • LIVRARE LA PACHETOMAT / CURIER / POSTA ROMANA
  • EXPEDIERE RAPIDA
  • PLATI SECURIZATE

[kc_row use_container="yes" force="no" column_align="middle" video_mute="no" _id="641851"][kc_column width="12/12" video_mute="no" _id="273129"][kc_column_text _id="719200"]

Momente. Schite-I.L.Caragiale

In Momente lipsa de educatie familiala a unei burghezii semimahalagiste este infatisata de Caragiale in D-l GoeVizita si Bubico; lipsa de respect pentru institutia publica si confuzia intre autoritate si familiaritatea vulgara se gaseste in Petitiune; turpitudinea, meschinaria si debandada familiei insasi o divulga in Tren de placere; fatarnicia si lipsa de civilizatie in raporturile sociale este tema din Five o’clock; favoritismul introdus in viata scolara e persiflat in Lantul slabiciunilor, iar in ciclul Un pedagog de scoala noua este ridiculizata prin personajul Marius Chicos Rostogan, prostia didactica, slugarnicia fata de fetele simandicoase, badarania fata de cei umili si lipsa flagranta de decenta in expresie si bunacuviinta in aprecieri a profesorului nechemat. Observatia psihologica si sociala a lui Caragiale nu se opreste doar la cateva aspecte ale vietii bucurestene. Sunt foarte multe schite care marturisesc un pitoresc colectiv umoristic de o savoare neintrecuta. Caragiale este creatorul unui tip complex de bucurestean, al micului burghez, de obicei functionar, al neuitatului Mitica, intalnit in exercitiul functiunii, prin autoritatile publice, la cafenea si berarie, unde scapara de „opinii“ diverse, naive, stupide sau amuzante. Flecar pana la manie, iubitor de farse pana la puerilitate, tembel pana la satietate, abil in lucrurile marunte, dusman al serviabilitatii, dar amator al favoritismului, cu profit personal, Mitica e un mic egoist care vrea sa traiasca in turma si cat mai comod.

„Monumente“ nu Momente ar trebui sa fie numite aceste concise capodopere de satira sociala.

Pompiliu Constantinescu

 

Cuprins:

Momente. Schite – 25 de minute, Un pedagog de scoala noua, Amicul X, Proces verbal, D-l Goe, Vizita, Triumful talentului, Petitiune, Lantul slabiciunilor, Tren de placere, Tempora, Situatiunea, Five o’clock, High-life, Diplomatie, Amici, Art.214, Caldura mare, Bubico, C.F.R., Mitica, Repausul dominical, Lache si Mache, Moftul roman, Moftangii, La posta, Accelerat no.17, Dascal prost, Premiul intai.O reminescenta din tineretile pedagogului, Bacalaureat, La Peles.

Momente. Schite
Autor: I.L.Caragiale
Contine un dosar critic si o fisa biobibliografica
Prefata (Actualitatea perena a efemerului), fisa biobliografica si referinte critice de Lucian Pricop
Colectia: Marii clasici
Categorii: Literatura romana
An aparitie 2023
Numar pagini: 192
Format 13x20x1.1 cm
Coperta: brosata
Cod bare: 9786060910213
Referinte critice din Garabet Ibraileanu, Eugen Lovinescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Ion Rotaru

Marii clasici | Editura Cartex

[/kc_column_text][/kc_column][/kc_row][kc_row use_container="yes" _id="523531"][kc_column width="12/12" video_mute="no" _id="778803"][kc_button text_title="Fragmente din carte" _id="602859" link="https://www.edituracartex.ro/wp-content/uploads/2023/06/Fragment-Momente.Schite.pdf||_blank"][/kc_column][/kc_row]

Informații suplimentare

Cod Bare :

9786060910213

Prefata

Lucian Pricop

Format

13 x 20 cm

Numar pagini

192

Author Picture

Ion Luca Caragiale

Poet, scriitor, ziarist, comentator politic, nuvelist, autor de pamflet, dramaturg si director de teatru, recunoscut pentru operele sale (n. 30.01.1852, satul Haimanale, judetul Prahova, astazi I.L. Caragiale, judetul Dambovita, Romania – m. pe data de 9 iunie 1912, Berlin, Imperiul German). Reinhumat in cimitirul Bellu din Bucuresti. A fost primul copil al lui Luca Stefan Caragiale si al Ecaterinei (n. Chiriac Karaboas). Nepotul lui Costache Caragiali si al lui Iorgu Caragiali. Tatal lui Mateiu I. Caragiale si al lui Luca I. Caragiale.
1859-1863 urmeaza si absolva la Scoala de baieti nr.1 din Ploiesti, patru clase primare.
In 1867 absolva la gimnaziul „Sfintii Petru si Pavel“, din Ploiesti, celelalte patru clase.
1868-1870 urmeaza cursurile Conservatorului de Arta Dramatica, avandu-l ca profesor pe unchiul sau, Costache Caragiale, care preda cursurile de declamatie si mimica.
In martie 1870 este angajat ca al doilea sufleor la Teatrul National, dar cand se iveste ocazia este si copist sau actor.
In 1871, renunta la postul de copist pe care il ocupa la Tribunalul Prahova si este numit sufleor I si copist al Teatrului National din Bucuresti, la propunerea directorului Mihail Pascaly.
1873-1875 – Odata cu colaborarea la revista Ghimpele, activitatea ziaristica a lui Caragiale este confirmata. Aici si-ar fi semnat si unele dintre cronici cu pseudonimele: Car… si Policar. In acelasi timp trece si prin redactia ziarului Telegraf, precum si a ziarului umoristic Asmodea.
Intre 1877 si 1881, colaboreaza cu articole, reportaje, note sau traduceri la ziarul politic al junimistilor, Timpul, si tot acum frecventeaza sedintele „Junimii“, in revista careia isi va publica, alaturi de M. Eminescu si I. Creanga, principalele piese de teatru (O noapte furtunoasa, 1879; Conu Leonida fata cu reactiunea, 1880, O scrisoare pierduta, 1885; D-ale carnavalului, 1885; Napasta, 1890). In 1879 face prima calatorie in strainatate, la Viena, ca invitat al lui Titu Maiorescu. In 1881 este revizor scolar in districtele Suceava si Neamt, de unde se muta, la cerere, in 1882, in circumscriptia Arges-Valcea.
In 1884, o cunoaste pe Maria Constantinescu. Din aceasta legatura se va naste Mateiu I. Caragiale. Stagiunea 1888/1889 il gaseste pe Caragiale in functia de director general al teatrelor, calitate in care se distinge, in ciuda sicanelor sistematice, ca un foarte exigent regizor si organizator.
In anul 1889 se casatoreste cu fiica arhitectului Gaetano Burelly, Alexandrina. Tot atunci, apare la Editura Socec primul volum al lui Caragiale, Teatru, prefatat de Titu Maiorescu prin studiul sau din 1885, Comediile d-lui I.L. Caragiale. Urmeaza mai multe volume, brosuri si pliante, care, impreuna cu Calendarul Claponului (1878), Calendarul Moftului roman (1902) si cu principalele gazete editate de Caragiale, singur sau in colaborare (Claponul, 1877; Natiunea romana, 1877; Bobarnacul, 1878-1879; Moftul roman, 1893, 1901-1902; Vatra, 1884-1903), alcatuiesc cea mai complexa imagine pe care un scriitor clasic roman o face cunoscuta publicului si literaturii romane. Cu toate ca a desfasurat aceasta intensa activitate care ar fi trebuit sa-i aduca recunoasterea meritelor sale, lui Caragiale i s-a refuzat sistematic acreditarea sociala sau culturala, asa incat, dupa un sir de deceptii care culmineaza cu scandalosul proces al plagiatului (1901-1902 in care dramaturgul este invinuit ca a plagiat drama Napasta dupa o piesa scrisa de un autor ungur, Kemeny Istvan) inventat de obscurul scriitor Caion. Incercase sa se stabileasca la Sibiu (1891), la Brasov (1892) sau la Cluj (1904). Incercase demersuri pe linga Take Ionescu, pentru un mandat de deputat la Bucuresti, dar mina lunga a liberalilor, pe care ii tot batjocorise in opera sa, ii atinea calea peste tot. Astfel, scriitorul alege sa recurga la solutia extrema, cea a exilului voluntar (caruia i-a acordat o semnificatie ultimativa) si in tomna anului 1904 se stabileste cu familia la Berlin. Incercase pana atunci sa se opuna numeroaselor obstructii prin gesturi spectaculoase – initiativele comerciale ca berar –, 1893 deschide Beraria Caragiale, amplasata pe str. Gabroveni, apoi in mai 1894, deschide Beraria Academica Bene Bibenti, de pe str. Sf. Nicolae-Selari. Ambele falimenteza. In noiembrie 1894 deschide Beraria Garii Buzau care are acelasi nefericit sfarsit si ca o ultima incercare, in 1901, deschide Beraria Gambrinus, la intretaierea Strazii Cimpineanu cu Calea Victoriei, vizavi de Teatrul National, cam pe locul unde astazi, se afla Hotelul Continental.
De la Berlin, unde continua sa scrie, imbogatind literatura romana cu cateva din capodoperele ei narative (Kir lanulea, Calul Dracului), Caragiale surprinde pe toata lumea, facand cea mai completa si mai radicala analiza politica a momentului, in studiul: 1907. Din primavara pana-n toamna, publicat partial si in revista vieneza Die Zeit. In vara anului 1908 se angajeaza intr-o ultima actiune politica mai importanta, alaturi de Take Ionescu, liderul Partidului Conservator-Democrat, o formatiune politica proaspat infiintata, dar si aceasta experienta se incheie cu un esec. A murit in 1912 la Berlin, dupa ce refuzase participarea la celebrarea aniversarii sale cu ocazia implinirii varstei de 60 de ani, organizata in tara. In toamna aceluiasi an, ramasitele sunt aduse in tara.