google-site-verification: google15dc1fc36d6dcb33.html

CULTURA NU ESTE OPTIONALA !

Cartex

PRIMA PAGINA

NOI APARITII

IN PREGATIRE

EVENIMENTE

SERII DE AUTOR

AUTORI

EDITURA CARTEX

Fefeleaga si alte povestiri

SKU: 9786060913412 Categorii: , Brand:

Daca privim mai atent, in aceste proze, fantasticul si stranietatea se dovedesc a fi, in ultima instanta, reversul aceleiasi lumi a umilitilor si obiditilor. O singura lume, vazuta insa din unghiuri diferite, de un prozator care nu vrea si nu poate sa rada. Toate aceste personaje au trasaturi excesive si sunt puse in situatii exceptionale, pentru ca nu au cum sa fie altfel intr-un univers in care lucrurile stau anapoda. Ca si cum Dumnezeu ar fi murit deja, dupa cum spunea Nietzsche, filosof pe care Agarbiceanu il citise.

Oana Soare

PRP

Prețul inițial a fost: 29,90 lei.Prețul curent este: 23,92 lei.

19 în stoc

SKU: 9786060913412 Categorii: , Brand:
  • TRANSPORT GRATUIT PESTE 150 RON
  • DREPT DE RETUR 14 ZILE
  • LIVRARE LA PACHETOMAT / CURIER / POSTA ROMANA
  • EXPEDIERE RAPIDA
  • PLATI SECURIZATE
SKU: 9786060913412 Categorii: , Brand:

Fefeleaga si alte povestiri-Ion Agarbiceanu
Maiestria narativa a lui Agarbiceanu se manifesta cu deosebire in nuvelele si schitele care cuprind o vasta galerie de figure reprezentand, pe cat de variat, pe atat de pregnant, lumea satului, romanesc de la inceputul veacului nostrum. Scriitorul este foarte inegal, subminat adeseori de didacticism, de neglijente stilistice inadmisibile, dar cine parcurge prozele sale scurte […] descopera in masa lor epica, pe langa pagini de mare poezie naturistica, pe langa portretele rurale emotionante in inocenta lor existentiala, chiar capodopere in stare sa ridice, ca de putine ori, literature narativa romaneasca la nivelul universalitatii. In concentrarea beletristica si in profunzimea ei umana, Fefeleaga (1908) este esentiala ca o fabula de Eso psi problematica precum Moartea lui Ivan Ilici. Caci exista la Agarbiceanu un realism elementar si sintetic, ce da viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au decat ideile poetice si care este de fapt propriu naratiunii populare.
Ion Nenitescu
Istoria literaturii romane

Cuprins:
Proză scurtă (1902-1910) – Badea Nicolae, Mătușa Stana, Mistrețul, Hoțul, Bunica, Popa Vasile, Moș Viron, Cula Mereuț, Dan Jitarul, Bunica Iova, Omul cu viață scurtă, Doi bătrâni, Doamna Catalina, Fefeleaga, Luminița, Vârvoara, Vâlva-băilor, Ursitul, La o nuntă, Sănduța, Angheluș, Duhul Băilor, Valea-Dracului, Oana Precupeața, Gura satului, Lada, Melentea, Vedenii, Străinul.

Din viața preoțească (1916) – Darul lui Moș Miron.

Zilele din urmă ale căpitanului Pârvu (1921) – Dura lex.

Referinte critice din Perpessicius, G. Călinescu, Mircea Zaciu, Constantin Ciopraga, Ion Negoițescu, Nicolae Manolescu, Mircea Popa, Eugen Simion.

Fefeleaga si alte povestiri
Autor: Ion Agarbiceanu
Contine un dosar critic si o fisa biobibliografica
Prefata (Prozatorul care nu vrea sa rada) si referinte critice de Oana Soare
Fisa biobibliografica si nota asupra editiei de Lucian Pricop
Colectia: Literatura romana moderna
Categorii: Bibliografie scolara-literatura romana
Genul: Povestiri
An aparitie: 2026
Numar pagini: 304
Format: 13x20x1.6 cm
Coperta: brosata
Cod bare: 9786060913412

Fefeleaga si alte povestiri

Fefeleaga si alte povestiri

Informații suplimentare

Cod Bare :

9786060913412

Prefata

Oana Soare

Fisa biobibliografica

Lucian Pricop

Format

13x20x1.6 cm

Numar pagini

304

Coperta:

Brosata

An aparitie :

2026

Author Picture

Agarbiceanu Ion

N. 12 sept. 1882, com Cenade, jud. Alba - m. 28 mai 1963, Cluj. Prozator. Fiul lui Nicolae Agarbiceanu, padurar din Agarbiciu, jud. Sibiu, si al Anei (n. Olariu), din Cenade. Scoala primara in satul natal (1888-1901), unde isi ia si bacalaureatul. Facultatea de Teologie din Budapesta (1901-1904); continua studiile universitare la Facultatea de Litere, sectia limbi clasice, istorie si romana (1904-1905). Activeaza in societatea studentesti „Salba” si „Petru Maior” din capitala Ungariei. Dupa debutul (cu poezii putin semnificative) in Unirea din Blaj (1899), adevarata intrare in literatura si-o face prin colaborarea la Luceafarul (1902), unde devine principalul prozator al gruparii. Debut editorial cu vol. De la tara (1905). Renuntand la continuarea studiilor filologice, obtine o parohie in Muntii Apuseni, in com. Bucium-Sasa (1906-1910); apoi trece paroh la Orlat, langa Sibiu (1910-1916). Colaboreaza la revistele Ramuri, Viata Romaneasca, Neamul romanesc, Cosanzeana etc. Membru marcant al „Astrei” si unul dintre fondatorii Societatii Scriitorilor Romani. Dupa Primul Razboi Mondial, petrecut in refugiu in Moldova si Rusia, se stabileste la Cluj (1919), unde desfasoara o fecunda activitate literara, culturala si sociala, ocupand si diverse functii politice si ecleziastice. Membru al Academiei Romane, ales la propunerea lui Sextil Puscariu. Conduce temporar cotidianul Patria (1919-1927) si rev. Transilvania (1928-1929), intemeiaza rev. Tribuna (1938-1940). Culegerile de povestiri, schite si nuvele (De la tara, 1905; In intuneric, 1910; Doua iubiri, 1910; Popa Man, 1920; Chipuri de ceara, 1921; Spaima, 1922), romanele din acesti ani (Arhanghelii, 1914; Legea trupului, 1926; Legea mintii, 1927; Dolor, 1930; Domnisoara Ana, 1942; Valtoarea, 1944) tind sa cuprinda realitatea romaneasca intr-o vasta cronica. Prospectiunea trecutului il preocupa intens in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, petrecuti la Sibiu (1940-1945). Revenit la Cluj, reintra – dupa o relativa eclipsa – in viata literara; ales membru de onoare al Academiei (1955); prezent in reviste cu proze scurte, fragmente, articole pe teme diverse; reia ciclul Amintirilor (1940) si editeaza cateva vol. noi, pregatind, totodata, textul revizuit al Operelor (serie inaugurata in 1962). Inscris intr-o traditie distincta, Agarbiceanu cultiva o proza incarcata de substanta umana, de intuitii psihologice si etice surprinzatoare. Scrutarea ironica, sceptica a unor realitati sociale il indeparteaza simtitor de intentia subiectiva moralizatoare, prin prevalenta faptelor si experientei de viata incorporata in fabulatia epica. Stil fara stralucire, adesea neglijent, alteori imbibat cu un farmec narativ direct, care este si al oralitatii si al curentului liric subteran ce-i strabate intreaga opera. Premiul national pentru proza (1927).