Dintre clasicii romani, Creanga (n. 1.03.1837, Humulesti, jud. Neamt – m. 31.12.1889, Iasi) este, dupa Eminescu, scriitorul cel mai des comentat.
Creanga a mai avut sapte frati si surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petra.
Fiu de taran, Creanga a fost pregatit la scoala din sat de dascalul Vasile (1846), pana cand acesta a fost luat in armata „cu arcanul“.
In 1848-1849 invata la Brosteni la scoala invatatorului Nicolae Nanu.
1849-1853 – Continua scoala la Targu Neamt. In 1854, cu numele sau de familie Ion Stefanescu, Ion Creanga absolva clasa a IV-a si toamna, din dorinta mamei sale de a-l vedea preot, se inscrie la Scoala de catiheti din Falticeni, asa-zisa „fabrica de popi“, acolo unde apare sub numele de Ion Creanga, nume pe care si-l va pastra pentru tot restul vietii. Dupa ce scoala din Falticeni s-a desfiintat, Creanga este silit sa plece la Iasi, acolo unde a absolvit cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi“ de la Socola. A urmat cursurile seminarului din 1855 pana in 1859, cand este hirotonisit preot si se casatoreste cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu.
19 decembrie 1860 – Se naste Constantin Creanga, primul si singurul copil al lui Ion Creanga. Moare in anul 1918.
Din ianuarie 1864, urmeaza cursurile Institutului pedagogic de la „Trei Ierarhi“ din Iasi, pentru a deveni institutor. L-a avut profesor pe Titu Maiorescu.
Din ianuarie1864 pana in 1872 activeaza ca institutor si diacon la diverse biserici.
In 1867 apare Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clase I primara de Ion Creanga, C. Grigorescu, Gh. Ienachescu, N. Climescu, V. Raceanu, A. Simionescu.
In iulie 1872 a fost exclus definitiv din randurile clerului, deoarece a tras cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia, si s-a tuns ca un mirean, lucruri ce nu erau permise pentru un diacon.
In 1873 se desparte legal de sotia sa, iar copilul sau de 12 ani este dat in ingrijirea lui, motiv pentru care Creanga cauta o locuinta in care sa se mute si asa o alege pe cea in mahalaua Ticau (Bojdeuca).
1874 – Septembrie este numit institutor pentru clasele I-II de la Scoala primara de baieti nr. 2 din Pacurari.
1875 – Eminescu il cunoaste pe Creanga. Se imprietenesc imediat. La indemnul poetului, prozatorul incepe sa frecventeze Societatea „Junimea“. Creanga publica in „Convorbiri literare“ povestile Soacra cu trei nurori si Capra cu trei iezi. Gratie lui Titu Maiorescu, Ion Creanga este definitivat in invatamant.
1876 – Semneaza in „Convorbiri literare“ povestile Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea porcului. Publica impreuna cu Gh. Ienachescu Povatuitoriu la cetire prin scriere dupa sistema fonetica.
1877 – Publica in „Convorbiri literare“ Mos Nichifor cotcariul, Povestea lui Stan Patitul, Fata babei si fata mosneagului.
1878 – Este decorat cu ordinul cu Ordinul Bene-Merenti, clasa a -II-a (pentru munca didactica). Publica in „Convorbiri literare“ Ivan Turbinca, Povestea lui Arap-Alb, Povestea unui om lenes.
1879 – Ecaterina Vartic, noua tovarasa de viata a lui Creanga, cumpara locul de casa si bojdeuca din Ticau. Apare Geografia judetului Iasi de V. Raceanu, Gh. Ienachescu si Ion Creanga.
1880 – In „Albumul macedo-roman“ apare povestirea Mos Ion Roata si Unirea.
1881 – Publica in „Convorbiri literare“ partea I si partea a II-a din Amintiri din copilarie.
1882 – Datata „Bucuresti, 1881, septembre“, partea a III-a a Amintirilor din copilarie apare in „Convorbiri literare“.
Intre 1883-1887 scriitorul are mai multe concedii medicale pentru a-si trata boala de care sufera (epilepsie).
1888 – Citeste in Cercul literar al lui Beldiceanu ultima parte a Amintirilor din copilarie.
1889, 31 decembrie, in urma unui atac de epilepsie, Ion Creanga moare. Pe 2 ianuarie 1890 este inmormantat la cimitirul Eternitatea din Iasi.