Emil Garleanu

Prozator, regizor, scenarist de film si jurnalist (5.01.1878, Iasi – 02.07.0914, Campulung Muscel), fiul Pulcheriei (n. Antipa) si al colonelului Emanoil Garleanu. Parintii se despart si copilul e lasat in grija unor matusi. Clasele primare le urmeaza la Scoala Publica de baieti nr. 2 (din Sararie), invatand dupa Povatuitorul copiilor al lui Ion Creanga.
1889 – In iunie absolva scoala primara si intra la liceul din localitate, unde face numai primele trei clase.
1892 – In august se reinscrie in clasa I a Scolii fiilor de militari din Iasi, unde este coleg cu Eugeniu P. Botez, cel care va deveni Jean Bart.
Dupa absolvirea Scolii fiilor de militari intra la Scoala de Artilerie, Geniu si Marina, unde invata numai un an si trei luni.
Trece la Scoala Militara de Infanterie din Dealu Spirei, deoarece nu se impaca cu matematica necesara ca ofiter de marina.
1899 – Emil Garleanu primeste gradul de sublocotenent de infanterie si este repartizat in Regimentul 13 Stefan cel Mare din Iasi. Fire romantica delicat si sfios, bland si adesea melancolic, mai tot timpul liber si-l petrece citind, studiind, facandu-si note, aspirand sa devina scriitor. Incepe sa frecventeze cercul scriitoricesc din jurul revistei „Arhiva“, condusa de A.D. Xenopol, si cel al ziarului „Evenimentul“.
Cere disponibilizarea si o primeste.
1900 – Emil Garleanu se inscrie la Facultatea de Litere, dar nu persevereaza. Publica poezia Iubitei si schita Dragul mamei, in revista „Arhiva“, sub pseudonimul Emilgar, pentru a nu fi recunoscut de superiori, care nu priveau cu ochi buni preocuparile extramilitare ale ofiterilor.
1901 – Emil Garleanu devine un colaborator activ, cu recenzii, cronici literare si plastice, versuri si schite, la revista „Arhiva“ si la ziarul „Evenimentul“.
1902 – Intra din nou in viata de cazarma. Se muta cu serviciul la Barlad. Aici gaseste o atmosfera culturala prielnica preocuparilor sale literare. O cunoaste pe Marilena Voinescu, viitoarea lui sotie.
1904 – Initiaza revista „Fat-Frumos“ care va fi publicata pana in 1906, si apoi in 1909.
1905 – Debuteaza cu volumul de proza Batranii. Schite din viata boierilor moldoveni.
1906 – Demisioneaza din armata deoarece nu i se aprobase casatoria (viitoarea sotie nu dispunea de dota impusa de regulamentele militare).
La 1 februarie Emil Garleanu paraseste Barladul, stabilindu-se la Bucuresti, cu sprijinul lui Nicolae Iorga, care-l angajeaza ca secretar de redactie la revista „Neamul romanesc“, dedicandu-se in intregime literaturii. La 12 februarie Emil Garleanu se casatoreste cu Marilena Voinescu. A avut cu ea un singur copil, Rodica, pentru care scriitorul a nutrit o dragoste nemarginita, ei dedicandu-i volumul de schite Din lumea celor cari nu cuvanta.
1907 – Emil Garleanu devine colaborator al revistei bucurestene „Convorbiri critice.“ Publica de asemenea in „Viata literara“, „Falanga“, „Universul“, „Tribuna“, „Luceafarul“ etc. Ii apar cartile Cea dintai durere si Odata! Ingrijeste si prefateaza cartea Poezii a lui Grigore Alexandrescu.
1908 – Ii apar cartile Intr-o noapte de mai cu ilustratii de A. Satmary si 1877. Schite din razboi. Ingrijeste si prefateaza cartea Iluzii pierdute a lui Mihail Kogalniceanu. Traduce din Alphonse Daudet, Guy de Maupassant.
1909 – Apar volumele Batranii. Schite din viata boierilor moldoveni (editia a II-a), Cea dintai durere (editia II-a), Punga si Unirea. 24 ianuarie 1859. Ingrijeste cartile Poezii, proza, scrisori a lui C. Negri si Poezii populare de V. Alecsandri. Revede si republica traducerea lui Ioan Barac, Halima sau o mie si una de nopti. In aceasta perioada Emil Garleanu planuieste studiul Istoria populara a literaturii romanesti, povestita pentru popor si contribuie substantial la infiintarea Societatii Scriitorilor Romani.
1910 – Ii apar volumele Amintiri si schite, Din lumea celor cari nu cuvanta, Nucul lui Odobac si Trei vedenii (editia I si a II-a editie - 1912).
1911 – Este ales presedinte al Societatii Scriitorilor Romani, la a carei intemeiere contribuise.
In octombrie, Emil Garleanu este numit director al Teatrului National din Craiova. Aici il sprijina discret pe Liviu Rebreanu, numindu-l secretar literar. Traduce piese pentru repertoriul teatrului. Apar Culegatoare de roua. O lacrima pe-o geana. Fericirea. Cioplitorul.
1913 – Scriitorul devine redactor la revista „Ramuri“.
1914 – 1 februarie, la Craiova apare „Proza“, cu subtitlul Revista bilunara scrisa de Emil Garleanu, din care apar trei numere.
A regizat filmul Cetatea Neamtului si a scris scenariul pentru filmul Dragoste la manastire. Este operat la 16 aprilie 1914 la spitalul Coltea din Bucuresti, si transferat apoi la Campulung Muscel. La 2 iulie, la doar 36 de ani Emil Garleanu moare in urma unei congestii renale. Este inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.
Postum mai apar cateva volume, printre care Visul lui Pillat (1915), O lacrima pe-o geana (1915), Privelisti din tara (1915), Fetita mamei (1916), Ochiul lui Turculet (1916).