Mihail Sebastian (pseudonim al lui Iosef M. Hechter si Victor Mincu; 18 octombrie 1907, Braila – 29 mai 1945, Bucuresti) este un prozator, dramaturg, romancier, eseist, gazetar si traducator. Este fiul Clarei (nascuta Weintraub) si al lui Mendel Hechter, functionar comercial. Urmeaza cursul elementar si Liceul „N. Balcescu“ in orasul natal. In 1926 isi sustine bacalaureatul, teza sa fiind deosebit de favorabil apreciata de presedintele comisiei, Nae Ionescu. Va absolvi in 1929 Facultatea de Drept la Universitatea din Bucuresti, pregatindu-si doctoratul la Paris (1930-1931).
Debuteaza cu versuri in 1926, la revista „Lumea” (Iasi), sub pseudonimul Eraclie Pralea, apoi isi incepe colaborarea de lunga durata la „Cuvantul”, fiind si redactor al acestui ziar (1927-1934). Publica in 1932 primul volum, Fragmente dintr-un carnet gasit.
Aparitia, in 1934, a romanului autobiografic De doua mii de ani declanseaza atacuri furibunde atat din partea presei de dreapta, cat si a celei de stanga, carora scriitorul le raspunde, in Cum am devenit huligan (1935). Scrie piesa Jocul de-a vacanta, pusa in scena la Teatrul Comedia in 1938, si romanul Accidentul, editat in 1940.
In martie 1944 i se reprezinta, la Teatrul Alhambra, cea de-a doua piesa, Steaua fara nume, sub pseudonimul Victor Mincu. Statutul lui se schimba radical dupa august 1944. E numit consilier principal de presa in Ministerul Propagandei Nationale in 1945, i se incredinteaza un curs la Uni¬versitatea Libera Democratica, e frecvent solicitat in calitate de avocat, in timp ce piesele lui incep sa fie jucate, nu doar in tara, ci si in strainatate. Isi pierde viata, ucis pe strada de un autovehicul.
Fragmente dintr-un carnet gasit, prima sa scriere de imaginatie, e un fel de jurnal. Autorul ar fi gasit, intr-o seara, la Paris, pe Pont Mirabeau, un carnet din care, nereusind sa dea de urma proprietarului, reproduce un numar de paragrafe, in traducere, dand pe alocuri, in paranteza, expresiile mai deosebite in original. Nimic epic in text, doar notatii de un cinism ostentativ, amoraliste in maniera lui Gide, antisentimentale, antipsihologiste.
O scriere mai consistenta, cu elemente de naratie, este Femei (1933) - „o carte de vacanta”, produsa doar pentru deconectare.
Proza propriu-zis narativa, dar nu fara aliaje, fie de poezie, fie de eseu, contin romanele De doua mii de ani, Orasul cu salcami (1935) si Accidentul. Discurs asumat autobiografic (cu nume schim¬bate, totusi), primul e o rememorare si o confesiune dramatica. O meditatie asupra destinului evreiesc, punctata de situatii diverse, inclusiv de secvente „epice”, de scene vazute, probabil, de Sebastian insusi in timpul studentiei si, poate, unele parcurse de el, ca victima a salbaticiei antisemite. Mai numeroase decat „evenimentele” sunt discutiile, reflectiile, autoanalizele.
In Ultima ora, piesa reprezentata postum, in 1946, caracterul de farsa e anulat prin deschiderea spre social. Alta piesa, Insula, neterminata, va fi pusa in scena in 1947, cu un ultim act compus de actorul Mircea Septilici.
Sebastian face si dramatizari: Potopul (dupa H. Berger), Nopti fara luna (dupa John Steinbeck, montata in 1945). O componenta definitorie a scrisului practicat de Sebastian e data de jurnalul sau, in cea mai mare parte un jurnal de creatie, editat postum (1996). Fragmente, unele necuprinse in volum, au aparut in „Cuvantul” (1929) si in „Azi” (1932). Din ceea ce relateaza scriitorul rezulta ca munca literara ii acapara toate resorturile sufletesti, proiectele il angajau integral, dramatic.
Opera: Fragmente dintr-un carnet gasit, cu un portret de Mac Constantinescu, Bucuresti, 1932; Femei, Bucuresti, 1933; De doua mii de ani, prefata de Nae Ionescu, Bucuresti, 1934; editie ingrijita si prefata de Z. Ornea, Bucuresti, 1995; Cum am devenit huligan, Bucuresti, 1935; Orasul cu salcami, Bucuresti, 1935; Corespondenta lui Marcel Proust, Bucuresti, 1939; Accidentul, Bucuresti, 1940; Teatru, Bucuresti, 1946; Ultima ora, Bucuresti, 1956; Opere alese, I, editie ingrijita si introducere de Vicu Mandra, Bucuresti, 1956; Opere alese, I-II, editie ingrijita si prefata de Vicu mandra, Bucuresti, 1962; Jocul de-a vacanta. Steaua fara nume. Ultima ora, prefata de Mircea Tomus, Bucuresti, 1965; Romane, I-II, prefata de Simion Mioc, Bucuresti, 1968; Intalniri cu teatrul, editie ingrijita si introducere de Cornelia Stefanescu, Bucuresti, 1969; Eseuri. Cronici. memorial, editie ingrijita si prefata de Cornelia Stefanescu, Bucuresti, 1972; Jocul de-a vacanta. Steaua fara nume, postfata de Adrian Anghelescu, Bucuresti, 1975; Opere, I, editie ingrijita si prefata de Cornelia Stefanescu, Bucuresti, 1994; Jurnal, editie ingrijita de Gabriela Omat, prefata de Leon Volovici, Bucuresti, 1996; Jurnal de epoca, editie ingrijita si introducere de Cornelia Stefanescu, Bucuresti, 2002; Jurnal indirect, editie ingrijita de Tesu Solomovici, Bucuresti, 2006. Traduceri: Roger Vercel, Capitan Conan, Bucuresti, 1935.