Barbu Stefanescu-Delavrancea

Prozator, dramaturg, gazetar si avocat, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei (n. 11 aprilie 1858, Bucuresti – m. 29 aprilie 1918, Iasi). Este fiul lui, Stefan Tudorica Barbu si al Ianei. Se stabilesc la marginea Bucurestiului (Bariera Vergului) impreuna cu cei noua copii.
1858-1866 – Isi petrece primii ani alaturi de tatal sau, pe ulita Vergului. Apoi invata sa citeasca si sa scrie cu diaconul Ion Pestreanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou.
1866 – Barbu e inscris la Scoala de baieti nr. 4 direct in clasa a 2-a, unde institutorul Spiridon Danielescu ii adauga la nume sufixul „escu“ care-i transforma numele din Stefan in Stefanescu, si astfel viitorul scriitor va purta numele Barbu Stefanescu.
1867-1868 – Se inscrie la Scoala Domneasca, unde studiaza cu profesorul Ion Vucitescu, prototipul eroului din nuvela Domnul Vucea. Aici urmeaza clasa a III-a si a IV-a.
1870 – Devine elev in clasa I-a la Gimnaziul Gh. Lazar din Bucuresti, unde frecventeaza numai un trimestru. La 1 decembrie se transfera la liceul Sf. Sava.
Dupa cele patru clase primare, Barbu este inscris, dupa un an, ca bursier la Liceul „Sf. Sava“, unde invata cu cei mai de seama profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Stefanescu), fiind remarcat pentru talentul si capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ si imaginea adolescentului vibrand de pasiune vor fi evocate in nuvela Bursierul. Din aceasta perioada (1876-1877) dateaza si primele lui incercari literare.
1877 – Devine student la Facultatea de Drept din Bucuresti.
Debuteaza in ziarul „Romania libera“, cu poezia patriotica Stante, semnata Barbu.
1878 – Publica prima placheta de versuri Poiana lunga. Amintiri, semnata Barbu.
Incepe sa lucreze in redactia ziarului „Romania libera“.
1880 – Semneaza in „Romania libera“ cu pseudonimul Argus, foiletoanele Zig-Zag.
1882 – Isi ia licenta in drept, cu teza Pedeapsa, natura si insusirile ei. Tine prelegeri de literatura si filozofie la Institutul condus de Elena Miller-Verghy. Cu ajutorul familiei Verghy, al fratelui sau, avocatul Nicu Stefanescu, si al ziarului „Romania libera“, pleaca la Paris, pentru pregatirea doctoratului in drept.
1883 – Debut ca nuvelist cu Sultanica, aparuta in „Romania libera“, 9-15 martie.
1884 – Nu ia doctoratul in drept si se intoarce in tara. Se inscrie in baroul de Ilfov.
Reia colaborarea la „Romania libera“. Ia numele literar de Barbu Delavrancea, ortografiat la inceput „de la Vrancea“.
1885 – Apare volumul de nuvele Sultanica.
Colaboreaza la gazeta „Drepturile omului“, unde apare schita Sorcova, apoi la „Literatura si stiinta“.
Ia parte la infiintarea ziarul „Epoca“ unde ramane prim redactor cateva luni.
1886 – Semneaza cu pseudonimul Argus, cancanurile politice in ziarul „Lupta“ condus de Gheorghe Panu.
1887 – Devine redactor la „Revista noua“ a lui B.P. Hasdeu. Publica volumele Liniste si Trubadurul.
1888-1894 – Colaboreaza la ziarele „Democratia“ si „Vointa nationala“.
1892 – Publica volumul Parazitii. Este suplinitor la Facultatea de Litere din Bucuresti, unde preda cursuri despre arta populara.
1893 – Apare volumul Intre vis si viata.
1894 – E ales deputat de Prahova.
1898 – Paraseste partidul liberal si trece la conservatori.
1899-1901 – Este ales primar al Bucurestilor.
Este ales deputat de Putna, Mehedinti si Vaslui, vicepresedinte al Camerei.
1902 – Este un avocat de renume si ia apararea lui I. L. Caragiale, printr-o rasunatoare pledoarie, in procesul intentat calomniatorului C.Al. Ionescu-Caion.
1903 – Publica volumul Hagi-Tudose.
1907 – Calatorie in Grecia, Italia, Egipt. Sub puternica impresie a rascoalelor taranesti, proiecteaza doua trilogii dramatice, din care o realizeaza doar pe cea inspirata din istoria Moldovei: Apus de soare (1909), Viforul (1910), Luceafarul (1910). Cea dintai drama a ciclului are un puternic succes de scena si de presa; ultimele doua, violent controversate.
1909 – Scoate volumul Stapanea odata. Scrie drama istorica Apus de soare.
1910 – Scrie piesele de teatru Viforul si Luceafarul. Ministru al Lucrarilor Publice pana in 1912.
1911 – Publica volumele Liniste, Trubadurul, Stapanea odata.
1912 – Apare comedia in 3 acte Irinel. Este ales membru activ al Academiei Romane, discursul de receptie de la Academia Romana intitulandu-se Din estetica poeziei populare.
1913 – Apare comedia in 4 acte Hagi-Tudose. Scrie drama A doua constiinta. Incepe piesa Razboiul.
1914 – Militeaza insistent pentru Marea Unire.
1917 – Ministru al Industriei si Comertului.
1918 – 29 aprilie, se stinge din viata Barbu Delavrancea la Iasi, unde ajunsese ca refugiat. Este inmormantat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul „Eternitatea“ – Iasi.