Mihai Eminescu

Poet, prozator, dramaturg si gazetar (15.01.1850, Botosani -15.06.1889, Bucuresti), al saptelea, din cei unsprezece copii al Ralucai (n. Iurascu) si al lui Gheorghe Eminovici, caminar. A copilarit la Ipotesti.
1858-1860 – Urmeaza clasele a III-a si a IV-a la National Hauptschule din Cernauti.
1860-1862 – Continua studiile la Ober Gymnasium din Cernauti. Promoveaza clasa I, dar ramane repetent in clasa a II-a.
1862-1863 – Repeta clasa a II-a, dar paraseste scoala in vacanta de primavara, cand pleaca la Ipotesti.
1864 – Este primit practicant la Tribunalul din Botosani. Obtine postul de copist la Consiliul Permanent al judetului Botosani.
1865 – Incearca sa-si reia studiile la Cernauti. Sta in gazda la Aron Pumnul.
1866-1869 – A pribegit pe traseul Cernauti – Blaj – Sibiu – Giurgiu – Bucuresti. De fapt, sunt ani de cunoastere, prin contact direct, al poporului, a limbii, a obiceiurilor si a realitatilor romanesti – un pelerinaj transilvanean al carui autor moral a fost Aron Pumnul. In 1866 debuteaza cu versuri in brosura omagiala Lacramioarele invataceilor gimnazisti din Cernauti la mormantul prea-iubitului lor profesoriu Arune Pumnul, semnand M. Eminoviciu, privatist. In 25 februairie/9 martie (stil nou) debuteaza in revista „Familia“, din Pesta, a lui Iosif Vulcan cu poezia De-as avea. Iosif Vulcan este cel care ii schimba numele in Eminescu. Publica in revista „Familia“ poeziile O calarire in zori, Din strainatate, La Bucovina, Speranta, Misterele noptii, Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, si o traducere, nuvela Lantul de aur de Onkel Adam.
1867-1868 – A intrat ca sufleor si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar in formatia actorului Mihail Pascaly si, la recomandarea acestuia, sufleor si copist la Teatrul National, unde il cunoaste pe I.L. Caragiale. Cu aceasta trupa face turnee la Braila, Galati, Giurgiu, Ploiesti. In aceasta perioada continua sa colaboreze cu „Familia“ (La o artista, Amorul unei marmure) si traduce tratatul lui H. Th. Rötscher – Die Kunst der dramatischen Darstellung. Scrie romanul Geniu pustiu, ramas neterminat si aparut postum.
1869-1872 – Este student la Viena. Urmeaza, ca „auditor extraordinar“, Facultatea de Filosofie si Drept (dar audiaza si cursuri de la alte facultati). Activeaza in randul societatii studentesti si, printre altele, participa la pregatirea unei serbari si a unui Congres studentesc la Putna cu ocazia implinirii a 400 de ani de la zidirea manastirii de catre Stefan cel Mare. Se imprieteneste cu Ioan Slavici, o cunoaste, la Viena, pe Veronica Micle si incepe colaborarea la „Convorbiri literare“.
1872, decembrie – A beneficiat de o bursa de la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice condus de Titu Maiorescu si se inscrie, pentru a-si pregati doctoratul, la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Berlin.
Din 1870 incepe colaborarea la revista „Convorbiri literare“, unde publica Venere si Madona, Epigonii, Fat-Frumos din lacrima, Mortua est!, Inger de paza, Noaptea. Tot aici, in 1872 apar Egipetul, Cugetarile sarmanului Dionis si nuvela Sarmanul Dionis.
In 1874 renunta la doctorat si se intoarce in tara, unde a fost numit director (la propunerea lui Titu Maiorescu) al Bibliotecii Centrale din Iasi. Publica in „Convorbiri literare“ poemul Imparat si proletar.
1875 – Este destituit de la conducerea Bibliotecii Centrale din Iasi si este numit revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui. Il cunoaste pe Ion Creanga pe care il va introduce la „Junimea“. Continua colaborarea la „Convorbiri literare“ cu Fat-Frumos din tei.
1876 – Este destituit din functia de revizor scolar. Devine redactor la „Curierul de Iasi“ unde va publica nuvela Cezara si La aniversara. In „Convorbiri literare“ publica Melancolie, Craiasa din povesti, Lacul, Dorinta, Calin (File din poveste), Strigoii s.a.
1877-1883 – S-a mutat la Bucuresti unde pana in 1883 a fost redactor, apoi redactor-sef (in 1880) la ziarul „Timpul“. A desfasurat o activitate publicistica exceptionala ce i-a ruinat, insa, sanatatea. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile I-IV publicate in „Convorbiri literare“), a citit in mai multe randuri poemul Luceafarul in cadrul sedintelor „Junimii“ lui Titu Maiorescu.
1883 – In luna iunie , Eminescu este internat pentru o vreme in Sanatoriul Caritas al doctorului Alexandru Sutu, apoi, in octombrie pleaca la Viena, la Sanatoriul Ober-Döbling. In perioada aprilie – decembrie apar poemul Luceafarul („Almanahul societatii academice social-literare «Romania juna»“), S-a dus amorul…, Cand amintirile…, Adio, Pe linga plopii fara sot s.a. La Editura Socec apare volumul Poesii, alcatuit si prefatat de Titu Maiorescu.
1884 – Externat din Sanatoriul Ober-Döbling, face o calatorie in Italia. In martie soseste la Bucuresti. In septembrie este numit subbibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi.
1885 – A urmat o cura de bai de namol la Liman, langa Odessa. Se publica editia a II-a a volumului Poesii. In revista „Junimii“ apare poezia Sara pe deal.
1886 – A fost mentinut in serviciul Bibliotecii Centrale din Iasi, unde a indeplinit roluri nesemnificative. In 15 martie, „Albumul literar al societatii studentilor universitari «Unirea»“ i-a publicat poezia Nu ma-ntelegi. A fost inlocuit in noiembrie din postul de la Biblioteca Centrala din Iasi si, in urma unui consult medical, este transportat la ospiciul de la Manastirea Neamt.
1887 – In primavara se stabileste la Botosani, la sora sa Henrieta, si este internat la Spitalul „Sfantul Spiridon“ din Iasi. Pleaca, la tratament (iulie), insotit de dr. Grigore Focsa, in localitatea Hall (Tirol), Austria.
1888 – Iacob Negruzzi a depus la biroul Camerei Deputatilor o petitie pentru un proiect de lege prin care sa se acorde poetului o pensie viagera de catre stat, propunere sustinuta si de Mihail Kogalniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Proiectul de lege a trecut si la Senat, unde era sustinut de Nicolae Gane ca raportor. Legea a fost votata abia in luna aprilie a anului 1889.
Din 15 aprilie, Eminescu se muta la Bucuresti, fiind insotit de Veronica Micle. Aici a avut o modesta reluare de activitate literara.
Se publica editia a III-a a volumului Poesii.
1889 – 3 februarie a fost internat la Spitalul Marcuta din Bucuresti, dupa care a fost transferat la sanatoriul Caritas al doctorului Sutu, unde moare pe 15 iunie. Este inmormantat pe 17 iunie in cimitirul Bellu.

Afișez toate cele 3 rezultate