Felicia Simion

Născută la oraș, crescută hibrid, în prezent la țară.
Studentă la Capitală, de litere și de imagini.
Călătoare în țări nefamiliale, căutătoare de peisaje nefamiliare.
Viața mea se reazemă de un stâlp înfipt într-un pământ lutos, în care ședem laolaltă eu, un el, o ea mai mică, un pește, un câine și Motănel.
Dacă văd verde în fața ochilor, mă simt bine. Mai rău e când văd cenușiu. Cenușiul obturează, cumva, și verdele.
Dintre calea mai grea și calea mai ușoară, am ales-o mai ales pe prima, că a doua nu era disponibilă.
Despre mine, cam atât. În rest, îmi dă cu virgulă.