Se poate spune, asadar, ca romanul are factura unei marturisiri complete. Dar el este, in acelasi timp, si un raport catre Dumnezeu (de genul celui imaginat de Kazantzakis), intrucat Victor Petrini, sceptic in ceea ce priveste norocul sau in viata, se adreseaza, prin ceea ce scrie, nu numai instantei judecatoresti, ci si uneia mai inalte, care poate fi posteritatea sau Dumnezeu insusi.
Alex Stefanescu